Povestea a inceput acum 5 ani. Motivul a fost o excursie/vizita de 8 zile in Franta.
Ne-am decis sa-l facem in Radauti, fiind mult mai aproape de casa( nu e un motiv pentru a ma caracteriza ca fiind atasata de "acasa", ci aveam sanse sa ajung mai repede la rand... mai ales ca era vorba de luna iulie!!!). Am ajuns la ora 5:30 si deja eram numarul 6 ( daca imi amintesc bine). Ca sa va imaginati mai bine situatia... m-am asezat, alaturi de mama, pe niste scari, in fata unei usi inchise, si cam atat, am avut de asteptat. Ce m-a uimit a fost ca m-am trezit la ora 4:30 ca sa ma asez la un rand ce astepta inceperea activitatii celor de la pasapoarte... adica de la ora 9. Cand am auzit asta am avut impresia ca m-a lovit cineva in cap... era ceva fara precedent in existenta mea si in mod clar impotriva oricarei logici a bunului simt.
Ca sa fiu mai clara: M-AM TREZIT LA ORA 4:30 CA SA PRIND ULTIMA TREAPTA DIN FATADA CLADIRII DE POLITIE RADAUTI. Apoi, auzind povestile celor din jur, mi-am dat seama ca eram chiar norocoasa; erau alte persoane care se trezisera la 2.
Mai motaind, mai meditand la absurditatea fenomenului am asistat la ceva si mai surprinzator: in vreo ora numarul oamenilor s-a triplat... pana la ora 9 cred ca eram de vreo 5 ori mai multi... nu-mi venea sa cred, nu ma gandeam ca, totusi, e loc si de mai rau. Pentru mine ziua respectiva a fost revelatoare... nu mai intrasem in contact cu asemenea comportamente... Tot ce s-a intamplat era impotriva educatiei mele si a lumii in care am fost crescuta. Ma intreb daca ceilalti au de-a face cu asa ceva zilnic?!
La un moment dat s-a deschis usa. In ea s-a asezat un politist care ne-a spus ca vom intra in grupuri de cate 15 persoane. Mie mi-au ramas ochii pe el, iar multimea m-a impins din spate de am ajuns pe podestul aferent intrarii. Politistul "fermecator" incapea numai bine in spatiul corespunzator usii... pe langa el nu se putea strecura nici macar o pisica. Mai tarziu am aflat ca intr-adevar lucra pe post de usa...
Desi ajunsesem printre primii 10 oameni am intrat in al 2-lea sau al 3-lea grup. De pe marginea podestului avansasem pana in spatele usii... analizand mai bine tendintele multimii mi-am dat seama ca daca ramaneam acolo riscam sa fiu strivita de oamenii "disperati". Astfel, din fericire pentru mine, m-am pus intre 2 domni hotarati sa intri la urmatoarea deschidere. Eh... n-a durat mult si s-a deschis usa... eu, initial, am fost izbita de oamenii din fata mea, iar dupa ce au intrat acestia am fost proiectata, precum o racheta, in interior. Bine, pana am ajuns eu in iterior am vazut MATURI (persoane de la 30 la 60 de ani) cum isi dadeau coate, se prindeau de hainele celor din fata, uneori de coada unei doamne.
Era macel... o lupta pe viata si pe moarte.
Dupa ce m-am dezmeticit si mi-am dat seama ca am intrat, m-am intors sa vad pe unde era mama mea... afara, o lasasem la povesti cu alte doamne... acum politistul, cat usa, o luase in brate vrand sa o dea afara....ERA PERSOANA CU NUMARUL 16... mama, zgariata pe unul dintre obraji( in nebunia intrarii in "Institutie" a fost izbita de usa), tipa ca ii intrase copilul si ca ea are actele... logic era sa nu fim separate... si politistul:"Nu, aici intra doar 15 persoane...Unde-i copilul? Il dam si pe el afara!!!!"... Eu, "copilul", ma simteam de 3 ani... M-am dus langa politist... imi venea sa uit de pasaport, sa-mi iau mama si sa plec unde vedeam cu ochii... dar uneori solidaritatea celor din jur poate convinge si un simplu "pachet de vitamine si minerale" sa faca un compromis intre elementara matematica, pe care o detine, si realitate. Astfel celula familie nu a fost dezbinata si am ramas amandoua in sala. M-am ales cu un pasaport in a carui poza se vedea ca eram obosita si ca avusesem parte de ceva peripetii( judecand dupa parul zburlit).
Am reusit sa ma bucur de primul meu pasaport, desi cu intrarea in UE n-am mai fost nevoiti sa-l folosim. Insa uneori e necesar sa-l ai, precum in cazul in care vrei sa treci Prutul, iar pentru ca a expirat am fost nevoita sa reiau povestea.
Acum am avut alta abordare: am ales Suceava- toate persoanele, pe care le-am intrebat, mi-au spus ca e foarte lejer... sunt tot mai putini oameni... asta in cazul in care alegi sa-l faci iarna nu in luna august sau iulie, asemeni mie.
Am ajuns intr-o marti, la ora 6:45, in fata sediului "Pasapoarte", Suceava... nu-mi venea sa cred... curtea interioara era plina+ ceva oameni ce stateau in strada sau in masini. Nu se mai ingramadea lumea pe scari... fapt ce mi-a ridicat un semn de intrebare... dupa vreun sfert de ora am aflat ca era o lista pe care trebuia sa ma inscriu... am reusit sa o fac si pe asta: eram persoana cu numarul 298, dupa mine s-au mai inscris 2 oameni. Totalul: 300 . Partea interesanta a fost ca lista era inceputa de la ora 23, in seara precedenta. Din spusele oamenilor, la ora 3 se ajunsese la numarul 150.
Pe la ora 7:30 a aparut, iar, un politist( de data asta ceva mai suplu si mai educat)... Dupa ce ne-a informat ca si el s-a trezit la 4, ca sa ajunga cu o ora inaintea inceperii programului pentru a ne ajuta, ne-a mai spus ca nu pot intra decat 150 de persoane( Asta fiind capacitatea maxima pe care o puteau procesa intr-o zi). Mi-era clar ca nu aveam sa intru in acea zi, dar mi-am spus sa mai raman poate se va gasi o solutie si pentru celelalte 150 de persoane.
Dupa ce au fost date cele 150 de bilete si au fost instruiti fericitii s-a ajuns la concluzia ca, noi ceilalati 150, trebuie sa ne rescriem pe o noua lista pentru a fi repartizati pentru ziua urmatoare. Pe la ora 11 toata lumea a plecat fericita. Fiecare s-a inscris pe lista intocmita de o doamna din Vatra- Dornei. Aceasta ne-a asigurat ca va ramane peste noapte si ca o sa-i treaca, in continuare, pe noii veniti. Pe la ora 17 am mers sa verific daca lista ramasese valabila. Mi s-a confirmat acest lucru, chiar ma asigurasem ca mi-am retinut bine numarul, si am plecat, linistita, impreuna cu prietena la care am stat peste noapte, cu speranta ca a doua zi voi reusi sa iau si eu un cartonas.
Venise si ziua cu pricina... m-am trezit la 6:30 ca sa ajung la 7. Am ajuns cum imi propusesem, dar SURPRIZA!!!, am aflat de la oamenii, pe care ii cunoscusem cu o zi inainte, ca pe la ora 23 s-a facut o alta lista. Doamna de la Vatra-Dornei reusise sa-si rezolve problema si plecase. Oricum, pe la ora 3 s-a gasit un alt grup de oameni care sa inceapa alta lista. La 7:30 s-a ajuns cu una singura... dar si cu alti 150 de oameni nemultumiti, adica tot noi... ca de... de ce ne-am dus la dormit??!!... trebuia sa stam sa pazim lista. Nu aveam dreptul sa ma simt nedreptatita, sper deosebire de unele persoane care se zbateau de luni sa prinda un loc pe lista si implicit un cartonas, eu dormisem si ajunsesem marti la ora 7( desi ma trezisem la 4:30). Am fost intrebata daca m-am razvratit, daca mi-am exprimat parerea in mod public. Ce puteam sa cer: sa avem posibilitatea de a face rezervari telefonice sau pe internet, ca in orice tara democratica a secolului 21; sa inceteze oamenii sa se injoseasca prin a veni si a dormi o noapte, in masina , in fata sediului... sunt multe de spus... insa, deja, erau doi barbati, urcati pe gard(pentru a se detasa de multime) care urlau cat ii tineau plamanii ca ceea ce se intampla este o bataie de joc; era pe scari o doamna cu un bebelus, in brate, ce plangea faptul ca-l adusese a treia oara, iar fara noroc. Au mai fost barbati care devenisera visinii de la cata furie varsau... Mai erau si doua familii de tigani, cu cate vreo 5 copii, care insa am preferat sa taca si sa comunice, doar din priviri, nedreptatea... La zarva de acolo mi-am spus ca: "Daca nu se iau masuri politistul va lua bataie"... Din fericire, pentru el, a renuntat la datul din umeri si a promis sa gaseasca o solutie... in cele din urma a intrebat ce s-ar putea face... si veni raspunsul LOGIC: SA SE FACA REZERVARI!!!!... bine, a venit inevitabilul avertisment al dirijorului nostru: " dar sa nu spuneti ca scriem noi pe cine vrem... sau alte discutii de genul asta..." Un alt factor care l-a imblanzit a fost si faptul ca era filmat. La un moment dat a si intrebat cum ar trebui sa stea, ca sa iasa si el bine..." vreti sa ma puneti pe Youtube?". S-a citit ultima lista si apoi a venit cu un caiet in care urma sa ne programam noi, ceilalati 150, care intre timp ne inmultiseram. Nu trebuie uitat faptul ca eram intr-o miercuri... si pentru ca am vrut sa revin vineri, n-a trebuit decat sa astept 200 de persoane, chiar mai bine... am fost persoana 56. Povestea s-a inchiat tot pe la ora 11.
Vineri lucrurile au decurs bine, iar persoanele care veneau isi faceau rezervare abia pe joia din urmatoarea saptamana.
