joi, 15 aprilie 2010

Bancile din fata Bisericii Sf. Mihail
Muzeul Horta...ei, l-am vizitat si este exact asa cum citisem in carti, sau cum ne-a fost prezentat la scoala...singura diferenta este ca am sa putut ating toate curburile artnouviene, sa urc faimoasele scari si sa constat ca iluminatorul de deasupra lor este foarte eficient si, bineinteles, foarte frumos...sa simt mirosul de lemn tratat, sa constat ca la ultimul etaj elementele artnouveau se raresc, iar camera sotiei este cea mai deficitara, in aceasta directie...sa vad niste rafturi de colt, foarte ingenios rezolvate, sa observ trecerile de la o zona la alta, de la un element la altul...si, in cele din urma, sa admir preocuparea pentru detaliu, a arhitectului...
Mi-a placut foarte mult solutia dispunerii perdelelor, in zonele de trecere, si, tot aici, a elementelor de iluminat...insa nu am avut voie sa fac poze, trebuie sa ma multumesc doar cu amintirile
Hotel Tassel...Victor Horta...numai ca aceasta cladire este utilizata ca oricare alta... aici se afla un sediu pentru avocatei si, dupa cum se vede pe panoul din partea de sus, o parte este oferita pentru inchiriere... foarte frumoasa cladirea... pacat de sacii de gunoi si de panoul publicitar
Hotel Solvay...Arh. Victor Horta

Eglise(Biserica) Notre-Dame du Sablon...detaliu...cu, tipicile, garguie
vizavi de Muzeul Muzicii se afla o librarie foarte simpatica---poza de mai sus reprezinta o micuta parte dintr-o vitrina
Muzeul Muzicii( n-am reusit sa-l vizitez)... ceva pentru care merita sa revizitez Bruxelul
detaliu

Catedrala Sf.Mihail( Saint Michael)...cea din spate...parcul din fata este foarte frumos si, mereu, plin de oameni...sunt niste banci, tip chaiselong[sezlong]...pe care le-as fi incercat si eu...dar atat la 12 cat si la 18 erau, toate, ocupate...concluzia e una...sunt la fel de confortabile pe cat de bine arata
les frites- in caz ca esti amator de cartofi prajiti, Belgia va fi "raiul pe pamant", aici ii gasesti peste tot.






detaliu
Piata Grand Place
13 Aprilie 2010
Bruxelles
Un centru super aglomerat, cladiri inalte, foarte apropiate...cam claustrant... presarat, ici-colo, cu santiere si multi turisti romani, de diverse nuante...Grand Place-ul plin de oameni...dupa primele impresii ma gandeam ca nu-i un oras in care sa vrei sa locuiesti...apoi, parasind centrul, ne-am indreptat spre Muzeul Horta...ei, situatia s-a schimbat...zona era foarte frumoasa si locuibila...gata cu atmosfera sufocanta, forfota, inghesuiala...aici calmul si linistea dominau...
Publicat de la Niciun comentariu:

luni, 12 aprilie 2010

in spate biserica Notre-Dame
imbinarea bloc strada
farul Jetee de l'Ouest

Farul(le Phare)

11 aprilie-Calais-cote d'opale

Dupa prognoza meteo, in Calais, pe 11 aprilie trebuia sa fie mult soare...cand am ajuns( in jur de ora 11) era foarte intunecat si un vant cumplit...eu am plecat imbracata mai pentru Lille...n-am realizat unde merg...adica intr-un port aflat la intersectia intre Canalul Englez si Marea Nordului. Dar, in gara, m-am intalnit cu alti turisti...cred ca erau vreo 5 sau 6 prichindei- fetitele cu picioarele goale, in niste balerini cat o cutie de chibrituri si cu niste hainute primavaratice; indrumati de un tip- profesor, tata...in fine, ideea e ca, asa cum se intampla adesea in aceste cazuri, toti trebuiau sa "alerge"in urma lui( el era mereu cu vreo 2 metri mai inainte- spun asta, pentru ca m-am intalnit cu ei undeva prin oras, dupa vreo 2 sau 3 ore). Sa revenim...cand i-am vazut mi-am zis ca trebuie sa termin cu teama asta pentru vant si sa ma bucur de ziua in Calais... a fost posibil pana cand am ajuns pe plaja si dupa ce am parasit-o. Aici nisipul e nemaipomenit, foarte fin, crem si, bineinteles, curat. N-am gasit prea multe scoici, dar am luat cateva ca amintire, si niste nisip. Acum e pus pe un ziar la uscat...abia astept sa-l pun in vasul de sticla(un borcan Nescafe), pe care-l am pregatit, impreuna cu scoicile si sa scriu pe el: 11 aprilie 2010, Calais.
Marea era destul de nervoasa, portul plin de oameni si ferry boat-uri, care veneau si plecau, pescari cu 2 sau 3 undite, mai pe scurt destul de frumos, avand in vedere ca soarele incepuse sa se arate. Am mers pana la farul Jetee de l'Ouest, apoi am revenit in oras.
Am vizitat muzeul Beaux-arts, parcul Richelieu, parcul Saint Pierre, unde se afla si muzeul celui de-al doilea Razboi Mondial( intr-un fost buncar), Primaria, Opera, biserica Notre-Dame(aici s-a casatorit Charles De Gaulle cu Yvonne Vendroux- o caleziana), Farul , turnul Guet si biserica Sacre-Coeur.
Orasul este un amalgam arhitectural intre ceea ce a supravietuit celui de-al Doilea Razboi Mondial si noua arhitectura. Cea din urma cuprinde o solutie foarte bizara si des utilizata, in oras, cladiri( blocuri, in mare parte) pe sub care trece o strada.


Publicat de la Niciun comentariu:
10 aprilie- promenada prin Turcoing
e interesant jocul intre structura metalica si zidaria din caramida

detaliu biserica Saint Christophe
vechea camera de comert-Beffroi stil flamand
Eglise Saint Christophe stil neogotic
Publicat de la Niciun comentariu:

vineri, 9 aprilie 2010

Zile "misto"

Cand ai chef de vorba si te gasesti intr-o camera de camin... da-i iama pe mess...
salut! cmf?... bla-bla... si astepti... hmmm... k, nu-i... next
hei, sal!...cmf?...bla-bla... salut! pai, un film..hahaha!...nah, hai ca...... paaa!take care.... ha...ha...k, pa! vizionare placuta!
hmmm...te mai invarti prin camera, deschizi o carte, dai drumul la radio, chiar incerci si un film...si la naiba... cheful e ca vreamea in Lille...hai, sa mai incercam cu mess-ul...
sal! cmf? n-am mai vb de un secol... hei, esti? (desi asta-i cea mai tampita intrebare care poti sa o pui pe mess---dak nu raspunde e foarte clar ca nu-i nimeni)...ok...si-i mai lasi un mesaj pe hi5 sau facebook...bun, next
... hmm, dar parca as avea chef de o plimbare... si cum o plimbare sigura nu-i placuta, hai sa intrebam pe cineva... sal! cmf? bla... bla....... k, pe la xx:xx... k, pa!... bun, pana atunci citesc ceva... intre timp apare persoana, cu care n-am mai vorbit de ceva vreme... sal! cmf?... net, bored...(in cazul asta hai sa ne dam silinta sa-i ridicam moralul)...poze, glumite, muzica, bla-bla..... dar toate sunt in van, moralul pare acelasi... k, se apropie ora xx:xx... bun, hai sa-i dam omului un semn... sal! bla-bla... pauza... hmmm... atunci un buzz!... pauza... alt buzz!... pauza... ok, clar... ori plimbare singura, ori citit, net, muzica, etc( ce-ti mai poate oferi camera de camin)... hmmm... clar, plimbare... dar nu singura... nu se poate... luam aparatul foto, cu bateriile tocmai incarcate, lumina e numai buna, primavara, vineri seara, Lille-ul plin de oameni... ha... ha... ha...k, dupa vreo 2 ore m-am intors si cu hartia igienica, pe care uitasem sa o cumpar cu o zi inainte...
Ha... Ha... "nice day, huh?"....
(rezumat la fazele "nice" dintr-o zi in care ai chef de vb; mentionez... doar la...)
Publicat de la Niciun comentariu:

9 aprilie....frumos, nu? Cred ca primavara a intrat in drepturi...(pozele ar trebui rotite la stanga)
Publicat de la Niciun comentariu:

joi, 8 aprilie 2010

Ii cunosti cu adevarat pe romi?

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/149802/Ii-cunosti-cu-adevarat-pe-romi.html Interesant articol

Aici m-am intalnit cu multi romi- romani. Nu stiu unde stau, dar un lucru e sigur...sunt mai murdari decat cei de acasa. De cele mai multe ori te intalnesti cu copii lor, in metrou... dezorientati, nervosi, agitati...uneori urca toata familia-multi copii, multi maturi la fel de agitati, nervosi si ,cel mai adesea, insotiti de un carucior ce serveste drept odihna pentru cel/cea mai mic/a si spatiu de depozitare pentru tot ce considera ei ca ar avea nevoie.
Ii mai intalnesti plimbandu-se cu acordeonul prin statia de metrou sau in vreo piata...cantand sau jucandu-se cu el...
Odata, in metroul cu care ma intorceam spre camin, au urcat doi copii romi. Nu i-am vazut decat cand au coborat, pentru ca eram cu spatele la ei si respectand indiferenta liloaza sau alte sfaturi privind comportamentul in societate nu m-am intors. Mi-am dat seama ca sunt romi, cand cel ce avea acordeonul, a inceput sa cante. Mi-a placut cum a cantat...dar m-am uitat la cei din jurul meu...nimeni n-a schitat nici un gest...nimic...ai fi zis ca erau facuti din ceara...
Alta data...au urcat vreo patru( nu-mi aduc aminte numarul..oricum erau multisori) copii si, ca de obicei, erau foarte nehotarati daca urca toti in acelasi vagon sau nu...se mai intampla sa urce intr-un vagon si in statia urmatoare sa coboare si sa urce in celalalt... ei...acum chiar erau nehotarati...iar, probabil, pana s-ar fi decis ei, o tigancusa tinea usa metroului cu capul...atunci nu staim cat de sensibile sunt usile astea si m-am cam speriat...dar n-a patit nimic...doar ca s-a decis un tanar francez sa-i ajute, izbind cu pumnii in usa, astfel purandeii sau calmat si au ramas pe peron.
Intr-o alta statie am vazut o tigancusa plangand si plimbandu-se, cu disperare, intre gura de iesire si linia de asteptare.

Am fost criticati pentru faptul ca nu i-am integrat, pe romi, in societate, mai mult pentru ca nu
i-am integrat in societatea noastra si pentru ca ii lasam sa colinde liberi prin Europa. Unii i-au platit ca sa se reintoarca la noi, altii au gasit alte metode coercitive, care nu merita enumerate... sunt de acord cu ideea integrarii... masurile trebuiau luate inca din perioada fanariota, cand au inceput sa vina romii pe meleagurile noastre... oricum, in mare parte, s-au integrat in comunitatile in care locuiesc, numai ca din punct de vedere cultural le-am cam lasat mana libera, iar cu un spirit ADHD sunt mai greu de convins...
Cel mai mult ma dezamageste faptul ca s-a ajuns sa se calculeze cat se pierde, la nivel economic, prin neintegrarea lor si ca asta ar fi o motivatie mai puternica decat cea culturala....
Publicat de la Niciun comentariu:
incursiune muzicala

http://www.youtube.com/watch?v=hGETJhK23RA&feature=related








hmmm...Franz Liszt sau Edvar Grieg... nu stiu care-mi place mai mult...?
Publicat de la Niciun comentariu:

Astazi mi-am amintit de ziua internationala a francofoniei, care s-a sarbatorit pe 20 martie. Mottoul…“Ma patrie, c'est la langue française ‘’(Albert Camus).

La cursul de franceza, care preceda sarbatoarea, ne-a fost foarte frumos introdusa importanta acestei organizatii si multe alte detalii, iar la final ni s-a cerut sa ne exprimam opinia in legatura cu motto-ul ales pentru acest an. Am sa ma abtin de la orice comentariu in acest sens, insa cel mai mult mi-a placut ziua de 20 martie sau, mai exact, ce s-a intamplat pe canalele de radio frantuzesti....unde...s-a vorbit, toata ziulica, de conflictul, la nivel cultural, intre englezi si francezi; au mai tratat si alte probleme, dar pentru perioade scurte de timp; am navigat pe o sumedenie de posturi, iar in cele din urma am ramas pe FranceInter...nah...ziua a fost cat se poate de obisnuita, pentru mine...ba cu urechea la radio, ba cu ochii la ce lucram eu...si se facu seara...ei, acum urmeaza partea interesanta...toata nebunia francofona s-a incheiat cu vorbe frumoase la adresa Annei Brancovan....cand am auzit ‘Brancovan-ul frantuzit’ am ciulit urechile precum un iepure...hmmmm...Brancovan- nu-mi venea a crede...am ascultat cu atentia tot ce au avut de spus, toate poemele recitate( in sfarsit ceva frumos, foarte frumos...numai cand imi reamintesc simt cum ma ‘gadila’ urechile...) iar apoi am cautat, pe net, sa vad ce mai pot afla...

Anna de Noailles (1876, Paris - 1933, Paris) născută prinţesa Brâncoveanu, a fost o scriitoare şi o poetă franceză de origine română. Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea, Anna de Noailles s-a născut în familia Brâncoveanu, dintr-o mamă grecoaică, Raluca Musuruş, şi un tată român, un prinţ Brâncoveanu, Grigore Brâncoveanu. S-a căsătorit cu Mathieu de Noailles în anul 1897. După circa un secol Anna de Noailles este cea mai celebră pentru rolul ei femeie de societate şi aristocrată. Este o reprezentanta a perioadei, numita de criticii francezi ,‘la Belle Époque litteraire ‘.

http://users.telenet.be/gaston.d.haese/anna_de_noailles.html aici puteti gasi mai multe poeme

Ô lumineux matin


Ô lumineux matin, jeunesse des journées,

Matin d'or, bourdonnant et vif comme un frelon,

Qui piques chaudement la nature, étonnée

De te revoir après un temps de nuit si long ;


Matin, fête de l'herbe et des bonnes rosées,

Rire du vent agile, oeil du jour curieux,

Qui regardes les fleurs, par la nuit reposées,

Dans les buissons luisants s'ouvrir comme des yeux ;


Heure de bel espoir qui s'ébat dans l'air vierge

Emmêlant les vapeurs, les souffles, les rayons,

Où les coteaux herbeux, d'où l'aube blanche émerge,

Sous les trèfles touffus font chanter leurs grillons ;


Belle heure, où tout mouillé d'avoir bu l'eau vivante,

Le frissonnant soleil que la mer a baigné

Éveille brusquement dans les branches mouvantes

Le piaillement joyeux des oiseaux matiniers,


Instant salubre et clair, ô fraîche renaissance,

Gai divertissement des guêpes sur le thym,

- Tu écartes la mort, les ombres, le silence,

L'orage, la fatigue et la peur, cher matin...

Publicat de la Niciun comentariu:

miercuri, 7 aprilie 2010


o plimbare prin Vieux-Lille


maimutele de la gradina zoologica, din cadrul Citadellei
cine n-ar vrea sa stea ca ea...mac...mac...se mai zburleste din cand in cand, da din coada...mai inoata putin pentru ca, apoi, sa revina pe trunchiul ei pentru a se incalzi sub soarele Lillului...mac...
vaporasul de pe canalul din jurul Citadellei


Publicat de la Niciun comentariu:

marți, 6 aprilie 2010






un parc pe care il ador...pare ca din poveste...
Acu ceva timp ma plimbam cu Alexandra prin jurul Citadellei din Lille... si era un frig si un vant cumplit...eu ma mai gandeam la nebunia de proiect- problema era ca profii vroiau multe, iar eu n-aveam nici inspiratie si nici chef de lucru...nu mai stiu cum era soarele- cred ca nu era, pentru ca nu am poze de atunci...nah...cam plictisitor, parcul din jurul citadellei-(sunt) multi francezi care-si ingrijesc silueta facand jogging, bunicute cu nepotei, in principiu oameni iesiti la putina miscare; vegetatia e cam lasata la voia intamplarii, aduce usor cu padurea de acasa;oricum, cam lung si monoton traseul.
Dupa lunga promenada ne-am hotarat sa mergem "acasa"( sper sa-mi aduc bine aminte), dar in drumul nostru spre statia de metrou era acest parculet, iar la cat mersesem "a ne plimba inca putin" era aproape nesemnificativ...de cum am intrat m-a lasat fara cuvinte-- ai o senzatie de calm, de spatiu larg, de timp( ai impresia ca esti intr-o poveste si ca timpul sta in loc, numai pentru tine), e un loc in care te incarci si unde iti vine cheful de lucru...dar ce chef, abia asteptam sa ajung in camera sa desenez, sa ma documentez, sa inventez tot felul de lucruri...ah CHEF...
Dupa asta mi-am zis: uite ce inseamna sa-ti faci treaba bine---ii inspiri si pe altii

debordeaza de vegetatie, dar e asa bine pozitionata incat senzatia de spatiu (largime) nu are de suferit( in parcurile noastre ai impresia ca duci arborii in spate, ca daca iti desfaci bratele, in semn de "bun venit"-ai sa-ti lovesti mainile de trunchiurile lor); aleile sunt facute dintr-un lut batatorit; in locul unui pod care sa te treaca pe partea celalta a apei sunt puse niste pietre, pe care trebuie sa pasesti cu atentie, dar chiar si daca nu ai face-o nu risti sa ti se-ntample ceva...
Pozele de mai sus sunt facute pe 6 aprilie...
Publicat de la Niciun comentariu:
Primavara in Lille-doar in zilele norocoase precum 6 aprilie

hmm...oare cine a fost sursa de inpiratie...e interesant sistemul, as vrea sa-l incerc si eu...poate in cele trei luni gasesc timp si bani de asa ceva


Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)