un parc pe care il ador...pare ca din poveste...

Acu ceva timp ma plimbam cu Alexandra prin jurul Citadellei din Lille... si era un frig si un vant cumplit...eu ma mai gandeam la nebunia de proiect- problema era ca profii vroiau multe, iar eu n-aveam nici inspiratie si nici chef de lucru...nu mai stiu cum era soarele- cred ca nu era, pentru ca nu am poze de atunci...nah...cam plictisitor, parcul din jurul citadellei-(sunt) multi francezi care-si ingrijesc silueta facand jogging, bunicute cu nepotei, in principiu oameni iesiti la putina miscare; vegetatia e cam lasata la voia intamplarii, aduce usor cu padurea de acasa;oricum, cam lung si monoton traseul.

Dupa lunga promenada ne-am hotarat sa mergem "acasa"( sper sa-mi aduc bine aminte), dar in drumul nostru spre statia de metrou era acest parculet, iar la cat mersesem "a ne plimba inca putin" era aproape nesemnificativ...de cum am intrat m-a lasat fara cuvinte-- ai o senzatie de calm, de spatiu larg, de timp( ai impresia ca esti intr-o poveste si ca timpul sta in loc, numai pentru tine), e un loc in care te incarci si unde iti vine cheful de lucru...dar ce chef, abia asteptam sa ajung in camera sa desenez, sa ma documentez, sa inventez tot felul de lucruri...ah CHEF...

Dupa asta mi-am zis: uite ce inseamna sa-ti faci treaba bine---ii inspiri si pe altii

debordeaza de vegetatie, dar e asa bine pozitionata incat senzatia de spatiu (largime) nu are de suferit( in parcurile noastre ai impresia ca duci arborii in spate, ca daca iti desfaci bratele, in semn de "bun venit"-ai sa-ti lovesti mainile de trunchiurile lor); aleile sunt facute dintr-un lut batatorit; in locul unui pod care sa te treaca pe partea celalta a apei sunt puse niste pietre, pe care trebuie sa pasesti cu atentie, dar chiar si daca nu ai face-o nu risti sa ti se-ntample ceva...

Pozele de mai sus sunt facute pe 6 aprilie...