sâmbătă, 26 iunie 2010

Art plastique




Da, e vorba de nuduri, mai pe frantuzeste " model vivant"...

Cursul e de "Art plastique" are mai multe parti dar noi am participat doar la cel de fotografie si desen.
Primul a insemnat a face poze de la o sedinta la alta... care mai mereu se transforma in a vana zilele cu soare din Lille. Uneori imparteam pozele in doua grupe pentru ca norii se incapatanau in a ramane pe cerul Lillului cu saptamanile. Toata povestea s-a incheiat cu o expozitie prin facultate. Fiecare si-a ales un loc, un mod de a le aranja pe perete si, bineinteles, am fost notati si pentru asta.
Al doilea e cel cu care ne incepeam ziua de vineri. La prima sedinta ne-am dus cu cate un creion in ideea de a vedea despre ce e vorba si ne-am trezit ca stam la sevaletele cele mai apropiate de model si ca desenam pe o hartie de ambalaj. N-a fost prea placuta situatia, mai ales pentru ca era prima experienta de acest gen. La cursurile urmatoare am avut grija sa ajungem printre primii, pentru a ne rezerva placerea de a ne alege sevaletele.
Pentru ca imi place sa desenez si pentru ca imi place sa observ modul in care se combina liniile si umbrele pe corpul uman cursul a fost un moment de respiro pentru mine, cele doua ore in care faceam ceea ce-mi place... la primele cursuri am facut cele mai curioase exercitii: am desenat modelul in oglida, la stanga, la dreapta, cu susul in jos... am desenat modelul intr-o desfasurare( 1 minut pentru fiecare crochiu, deci al final am avut o serie de 10) astfel incat la final aveai, pe hartie, ceva de genul miscare slow motion... ultimele sedinte au insemna cate doua desene, avand pentru fiecare cate 45 de minute... am fost indemnati sa folosim alte tehnici decat grafit... mi-a placut, am incercat sa desenez caaat mai bine sa-mi placa nu doar cursul ci si ceea ce ramanea pe hartie.........
Dar..... s-a intamplat ceva curios la una din sedinte... ni s-a spus sa ne cautam desenele si pauza desenele studentilor Erasmus au fost putin cam imposibil de gasit... mi-am spus ei, nu se poate, sigur sunt prin unul din mapele din atelier...si sunt destule... si am incetat in a le mai cauta ( nu doar eu ci si ceilalti colegi Erasmus)... increzandu-ma in bunul simt al domnului profesor... care trecea, mereu, tacticos si ne mai dadea cate un sfat... imi mai spunea "pas mal ton dessin"... la ultima sa sedinta ne-a fost imposibil sa mergem, avand marea corectura finala a proiectului... iar acum la finalul finalului ne-am trezit cu surpriza: cred ca Mr. Cael nu ne-a mai gasit desenele... am sa incerc saptamana asta sa dau de el si de ele... altfel am ramas doar cu doua poze, pe care le facusem la ultimul meu curs de "art plastique"....

vineri, 25 iunie 2010

un bref historique du pavillion



diverse incercari
macheta finala
macheta finala
1 macheta unei idei

Semestru ca asta mai rar... tema proiectului= Pavilion

Si cum pentru mine pavilion= altceva, experiment, libertate mi s-a pus pata pe structuri pliate... cred ca m-am chinuit jumatate de semestru pana am ajuns la prima macheta (1), mi-a luat vreo 48 de ore sa o fac... cand vedeam ca reusesc sa asamblez doar cate 3 randuri pe ora imi venea
s-o iau la fuga unde vadeam cu ochii... insa cu muzica, incapatanare si cafea am reusit s-o scot la capat... mainile mi-au tremurat vreo alte doua zile, ca de... mi-am luat mucava de doi mm... ma gandeam ca pe urmatoarea o s-o iau din timp si o sa iasa o adevarata bijuterie... pfff... vise... am ajuns in aceeasi situatie... munca fortata timp de doua zile... sa tai fiecare triunghi astfel incat sa ti se potriveasca in ecuatie si apoi sa tai cate doua canturi la 45 de grade, dar nu oarecare... ca daca nu, nu se mai potriveau... am lucrat vreo 2 ore fara sa verific daca ceea ce faceam se potriveste la macheta... ei, la momentul adevarului m-am trezit ca le lipisem exact pe dos...pfff ... ma gandeam, gata, daca mai fac inca o prostie ca asta... n-o mai termin... oricum, am gasit o solutie si n-am renuntat la cele 2 ore de munca... n-a mai iesit ea "diamant'', dar si-a indeplinit scopul.

Cate nopti albe a mai avut creierul meu... cred ca echivalentul celor 3,5 ani de acasa...
Pentru predare am primit un e-mail cu ceea ce trebuia sa prezentam si am muuuuuncit cateva zile bune ca sa avem toate piesele, ne-am straduit sa nu ratam nimic, sa le inghesuim pe cele cerute, dar am fi vrut sa punem si piese care ar fi fost reprezentative pentru proiectul nostru... cand ii intrebam pe profesori ne raspundeau ca suntem studenti arhitecti, in concluzie: "debrouillez vous", adica... va descurcati.
La final foarte putini respectasera conditiile, e drept au avut 3 foi A1, dar cu ce au vrut "muschii lor"... iar dupa 2 zile de prezentari ne-am trezit cu Monsieur Ducatez ca scoate un barem de notare adus din "Angleterre", din ultimul sau "voyage". Dupa vizita sa in GB ne-a trimis tot felul de e-mailuri jucause... in care ne indemna sa ne privim pavilionul dintr-o pespectiva critica, sa fim indrazneti, ne-a indemnat sa citim o carte( care nu era in biblioteca, dar o gaseam in librarii sau pe net, insa pretul ne cam depasea buzunarele), sa participam la un concurs... ne-a surprins cu e-mailurile lui glumete. Aerul de Angleterre il afectase profund si l-a tinut paaaaaana la final.


Ideea e ca, daca am scris ceva despre proiect, inseamna ca la final toate au iesit bine

miercuri, 23 iunie 2010

surprize, surprize!



La final Franta se dovedeste a fi tara surprizelor... ideea e ca trebuie sa urmez filmul cu muuulta atentie pana la final...

duminică, 20 iunie 2010

next stop

Trans-Siberianul
Mongolia

I-le Hebride




Another world... fara Virginici ranchiunoase, fara profesorii de istorie care nu au auzit de Iasi, poate fara fustele colorate care ne-au facut cunoscuti peste tot in Europa...


Lupu-si schimba parul, dar naravul ba!


parca eram in Iasi... numai ca la noi se mai intampla sa nu astepte sa ajungi cu gunoiul la cos... uneori ti-l iau direct din mana...

eh..azi dimineata am tras un ochi pe geam... sa mai vad cum e vremea... si... surpriza... imi umblau tiganii in sacosa pe care am aruncat-o ieri... si aici aceeasi poveste... isi schimba ei locul, dar obiceiurile sunt aceleasi--- Arbore, Clit, Marginea, Iasi, Bucuresti, Bruxelles, Paris, Lille, Alcala... unde te invarti in Europa, mai dai de un tiganel...







bine, se tin tare, tiganii, de obiceiurile lor, dar au cam renuntat la caruta... au rulote

duminică, 6 iunie 2010

Boulogne sur Mer, 5 iunie 2010

poza facuta de Alexandra Chi... imi place... ;))
cica, eu la mare ;))

2 Razvani jucausi
o ecluza( cred), aproape golita de apa, care emana un miros mai neplacut, seara, la intoarcere, era plina cu apa si, bineinteles, era muuult mai bine
eh, picioarele-mi fericite pe plaja
foca jucausa


foca la soare
oamenii ingropati pana la genunchi in nisip...de data asta aproape pana la genunchi

nah...
Boulogne sur Mer, 5 iunie 2010
O zi cu un neasteptat soare...
Dimineata mi-am reamintit de anterioara excursie la mare, m-am uitat pe geam si am decis sa renunt la rochita, optand pentru blugi... ca mai apoi, la intalnirea cu plaja sau chiar pe drumul gara-plaja sa-mi dau seama ca n-am facut o alegere tocmai buna... mirosul de mare a starnit tot felul de amintiri(mie si multor altor persoane), chef de distractie, balaceala, vanatoare de scoici etc.
Plaja curata, nu pentru ca asa-i de la mama natura, ci pentru ca e mereu curatata... Fenomenul de flux-reflux are grija sa le dea, mereu, motive...
Tinuta mea, de plaja, nu mi-a permis decat sa-mi inmoi talpile in apa marii, dar mi-a fost suficient, avad in vedere ca n-am avut nici o lotiune cu protectie solara... oricum am ajuns, "acasa", cu obrajii usor rosii.
Pana la vizita Acvariului Nausicaa sau intamplat multe: balaceala, plimabare pe malul marii, oameni ingropati pana la genunchi in nisipul ud, bere ascunsa( sub nisip), tot felul de jocuri, plaja, balaceala etc...
Si pe la 16 ne-am dus noi la acvariu... am strabatut plaja in pasi repezi, grabiti de nisipul fierbinte... Acvariul, si-a respectat pretul biletului... un parcurs cam incalcit, dar plin de mici surprize... povesti cu meduze, arici de mare, pestisori, rechini, stelute si caluti de mare, un documentar despre cum se pescuieste in Essex, cu reproducerea unor spatii dintr-un vapor(?-cred ca pot sa-i spun asa) de pescuit, reconstituiri de variate habitate marine, impactul exploziei demografice( suntem vreo 68_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _, _ _ _ de oameni: 6miliarde 8sute si ceva de milioane), foci, care pot fi observate la suprafata si in apa( e un pasaj subactatic in care poti sa vezi cum se joaca si sa ramai uimit de viteza cu care se misca), la finalul acestui parcurs este un acvariu in care, daca esti destul de rapid de mana si nu esti grabit sa prinzi vreun tren, ai ocazia sa atingi tot felul de pesti... eu am incercat, dar nu mi-a iesit...
Inapoi pa plaja, dupa vreo ora si jumatate... soarele s-a mai calmat, iar balaceala, plimbare, adunat de scoici si pe la 18 ne-am pornit spre gara... ultimii 400 de metri i-am parcurs alergand...cica mai aveam 1 minut pana venea trenul, dar am avut noroc ca a avut 6 minute intarziere... asa am reusit sa-l prindem... iar pe la 21:30 imi descarcam pozele...
Misto zi!!!!!
Un PS:
Intalnirea era stabilita la 8:45, dar s-a plecat cu trenul de 9:45... insa partea interesanta este ca erau muuuuuulte persoane care mergeau la mare... ne-am chinuit sa urcam in tren...pentru ca era ticsit de oameni...stateam ca sardinele... am ramas fara cuvinte...imi spuneam, ei, deci nu doar la noi se intampla asa ceva... si asteptam sa porneasca trenul... dar aveam de mers 2 ore, intr-un tren in care era un miros insuportabil( pana la urma ma obisnuisem si nu l-am mai simtit)...dar trenul nu a pornit... dupa vreo 20 de minute... am fost treziti la realitate, totusi eram in Franta, am fost anuntati ca se mai adauga un vagon...astfel am ajuns, la destinatie, in conditii umane.


miercuri, 2 iunie 2010


Presa de astazi... francezii astia...