Astazi mi-am amintit de ziua internationala a francofoniei, care s-a sarbatorit pe 20 martie. Mottoul…“Ma patrie, c'est la langue française ‘’(Albert Camus).

La cursul de franceza, care preceda sarbatoarea, ne-a fost foarte frumos introdusa importanta acestei organizatii si multe alte detalii, iar la final ni s-a cerut sa ne exprimam opinia in legatura cu motto-ul ales pentru acest an. Am sa ma abtin de la orice comentariu in acest sens, insa cel mai mult mi-a placut ziua de 20 martie sau, mai exact, ce s-a intamplat pe canalele de radio frantuzesti....unde...s-a vorbit, toata ziulica, de conflictul, la nivel cultural, intre englezi si francezi; au mai tratat si alte probleme, dar pentru perioade scurte de timp; am navigat pe o sumedenie de posturi, iar in cele din urma am ramas pe FranceInter...nah...ziua a fost cat se poate de obisnuita, pentru mine...ba cu urechea la radio, ba cu ochii la ce lucram eu...si se facu seara...ei, acum urmeaza partea interesanta...toata nebunia francofona s-a incheiat cu vorbe frumoase la adresa Annei Brancovan....cand am auzit ‘Brancovan-ul frantuzit’ am ciulit urechile precum un iepure...hmmmm...Brancovan- nu-mi venea a crede...am ascultat cu atentia tot ce au avut de spus, toate poemele recitate( in sfarsit ceva frumos, foarte frumos...numai cand imi reamintesc simt cum ma ‘gadila’ urechile...) iar apoi am cautat, pe net, sa vad ce mai pot afla...

Anna de Noailles (1876, Paris - 1933, Paris) născută prinţesa Brâncoveanu, a fost o scriitoare şi o poetă franceză de origine română. Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea, Anna de Noailles s-a născut în familia Brâncoveanu, dintr-o mamă grecoaică, Raluca Musuruş, şi un tată român, un prinţ Brâncoveanu, Grigore Brâncoveanu. S-a căsătorit cu Mathieu de Noailles în anul 1897. După circa un secol Anna de Noailles este cea mai celebră pentru rolul ei femeie de societate şi aristocrată. Este o reprezentanta a perioadei, numita de criticii francezi ,‘la Belle Époque litteraire ‘.

http://users.telenet.be/gaston.d.haese/anna_de_noailles.html aici puteti gasi mai multe poeme

Ô lumineux matin

Ô lumineux matin, jeunesse des journées,

Matin d'or, bourdonnant et vif comme un frelon,

Qui piques chaudement la nature, étonnée

De te revoir après un temps de nuit si long ;

Matin, fête de l'herbe et des bonnes rosées,

Rire du vent agile, oeil du jour curieux,

Qui regardes les fleurs, par la nuit reposées,

Dans les buissons luisants s'ouvrir comme des yeux ;

Heure de bel espoir qui s'ébat dans l'air vierge

Emmêlant les vapeurs, les souffles, les rayons,

Où les coteaux herbeux, d'où l'aube blanche émerge,

Sous les trèfles touffus font chanter leurs grillons ;

Belle heure, où tout mouillé d'avoir bu l'eau vivante,

Le frissonnant soleil que la mer a baigné

Éveille brusquement dans les branches mouvantes

Le piaillement joyeux des oiseaux matiniers,

Instant salubre et clair, ô fraîche renaissance,

Gai divertissement des guêpes sur le thym,

- Tu écartes la mort, les ombres, le silence,

L'orage, la fatigue et la peur, cher matin...